Verificarea aurului este o etapă esențială atunci când cumpărăm sau preluăm bijuterii, monede sau lingouri — fie că vorbim despre un atelier de bijuterie, o casă de amanet sau un comerciant de metale prețioase. O identificare corectă a titlului și autenticității aurului poate face diferența între o tranzacție sigură și o pierdere financiară.
De-a lungul timpului, fiecare își dezvoltă propriile metode și formule de evaluare, bazate pe experiență. Totuși, există câteva etape standard, clare și practice, care trebuie urmate, iar acestea au la bază principii simple de chimie și observație vizuală.
Una dintre cele mai utilizate metode este testarea cu reactivi pentru aur — o procedură rapidă, accesibilă și eficientă atunci când este făcută corect. În acest articol vom explica pas cu pas cum se realizează această verificare, ce instrumente sunt necesare și cum se interpretează rezultatele.
Instrumentarul pentru testat contine urmatoarele:
- Piatra de test Lydia – o piatră neagră fină, dură şi poroasă, folosita in procesul testarii caratajelor metalelor prețioase.
- Cheia etalon – este prevăzuta cu capete de aur de titlu cunoscut (de obicei 9K, 14K, 18K etc.), folosit ca reper. Prin zgârierea pietrei cu aceste capete obținem un marcaj standard pe care îl comparăm cu cel al bijuteriei.
- Reactivi pentru aur – soluții chimice preparate (de obicei pe bază de acid azotic și clorhidric) calibrate pentru diferite purități de aur (de exemplu 375‰, 585‰, 750‰, 916‰ corespunzătoare 9K, 14K, 18K, 22K). Fiecare reactiv este conceput să corodeze rapid aurul sub un anumit procent.
- Alte instrumente: pilă fină (pentru curățarea suprafeței), lupa 10x, soluţie de curăţare Kontrastol (opțional) pentru refacerea suprafeței pietrei, smirghel.
- Pregătiți piesa și echipamentul. Purtați mănuși de protecție și, de preferință, ochelari. Așezați piatra de test pe o suprafață plană, rezistentă la acid. Asigurați-vă că piatra este curată, astfel evitand o potentiala contaminare a materialului testat si bineinteles un rezultat eronat. Selectați reactivul corespunzător karatajului aproximativ estimat. Dacă nu știți titlul, începeți cu un reactiv median (ex. 14K/585 sau 18K/750) și reglați în funcție de rezultat.
- Zgâriați linia de test. Într-un colț puțin vizibil al bijuteriei, piliti foarte ușor cu pila pentru a crea o suprafață perfecta, eliminand astfel, daca exista, placarea cu diferite materiale (aurire cu titlu superior,rodiu,platina,nichel etc). Apoi apăsați ferm vârful bijuteriei pe piatra Lydia și trasați o linie scurtă (câteva secunde dus-întors). Ideal este să trasați în paralel și cu cheia etalon corespunzătoare (de ex. capătul de 14K din cheia de aur), astfel încât să aveți alături un marcaj de referință. Ambele marcaje pe piatra Lidya trebuie facute cu aceeasi intensitate la apasare si cu o suprafata identica astfel incat stratul ramas sa fie cat mai identic ca suprafata cat si ca grosime.Puteti sa testati materialul in trei puncte diferite pentru o siguranta mai mare, astfel evitand sa testam materialul pe o zona precum lipitura sau diferitele modificari pe care ar putea sa le aiba bijuteria (reparatii cu alte formule de aliaj)
- Aplicați reactivul. Utilizați aplicatorul pentru a pune o picătură de reactiv pe linile metalice de la cheia etalon si bijuteria testata de pe piatră (nu direct pe bijuterie). Aplicati reactivul simultan pe ambele marcaje pe toata suprafata lor, astfel incat reactia sa fie identica.
- Observați efectele. Observați daca exista diferența de comportament: de regulă reacția are loc în 5–15 secunde.)..După circa 10 secunde vedeți dacă linia metalică dispare sau rămâne. În general, linia de metal va deveni verde (datorită cuprului) și apoi se estompează complet dacă materialul nu rezistă acidului. Dacă linia se șterge în totalitate, bijuteria are titlul mai mic decât titlul reactivului folosit (de exemplu, un test cu acid 18K care șterge linia indică titlul aurului sub 18K). Dacă linia rămâne vizibilă (sau doar ușor atenuată), titlul este cel puțin egal cu cel al reactivului (de ex. rezistă la 18K înseamnă 18K sau mai pur).
- Repetarea testului (dacă este nevoie). Dacă rezultatul este neclar (linia aproape ștearsă) sau dacă doriți confirmare, repetați testul cu alt reactiv. De obicei, dacă prima dată linia a dispărut cu 18K, se încearcă și cu 14K (ca să vedeți dacă și aceasta șterge linia) pentru a afla cât de puțin este sub 18K. În schimb, dacă a rezistat la 18K, se poate trece la acid de titlu mai mare (ex. 22K) pentru a verifica dacă bijuteria este chiar mai pură.
- Interpretarea rezultatului. După test, concluzionăm karataj în funcție de acidul la care linia a rezistat ultima dată. De pildă, dacă linia rezistă la 14K (585) dar se șterge la 18K (750), știm că bijuteria are titlul de 14K . Dacă linia persistă chiar și cu acidul cel mai puternic, bijuteria e foarte probabil aur pur (22K+). Notă: Niciunul dintre acești pași nu afectează mai mult materialul decât o mică zgârietură de test; bijuteria rămâne apoi intactă, cu excepția acelei mici urme marcate.
- Curățarea după test. După ce ați terminat de testat, curățați piatra sub jet de apă pentru a îndepărta urmele de acid şi de metal. Dacă piatra devine încărcată cu reziduuri, o frecăm ușor cu șmirghel foarte fin (granulație ~1000–1200) și o spălăm iar. La final, se poate aplica o picătură de Kontrastol – o soluție specială pentru lustruirea pietrei de test. Aceasta reface luciul și o pregătește pentru următorul test. O piatră lustruită corect menține precizia testului.
Fiecare reactiv pentru aur este optimizat pentru un karataj anume. De exemplu, un reactiv pentru 18K conține concentrația potrivită pentru aur 18K (750‰) şi va dizolva rapid metalele aliate sub acest prag. Dacă urmele rămase pe piatră dispar complet cu reactivul 18K, înseamnă că bijuteria are mai puțin de 750‰) aur. Dacă însă urma rezistă, atunci titlul este cel puțin 18K (sau mai mare). Similar, un reactiv “14K” (aur 585‰) atacă rapid aliajele sub 585‰ aur, dar nu atinge liniile de aur 14K sau mai pure.Trebuie observat că aurul pur nu reacționează la reacțiile obișnuite. De exemplu, aurul 24K (999‰) nu se dizolvă în acid nitric, iar linia de aur rămâne neatinsă
Masuri de de siguranță
- Purtați echipament de protecție: Acidul de test conține în general acid azotic concentrat (nitric), care este coroziv și provoacă arsuri grave. Un acid foarte puternic poate provoca arsuri chimice grave pe piele. Lucrati cu mănuși de cauciuc (nu textile) și ochelari de protecție. Evitați orice contact direct. În caz că acidul ajunge pe piele, clătiți imediat cu apă din abundență și apelați ajutor medical. Chiar vaporii irită căile respiratorii. Lucrați într-o cameră ventilată!
- Depozitare şi reglementări: Acizii de test conțin acid azotic (CAS 7697-37-2), considerat precursor de explozivi. În multe țări, inclusiv România, trebuie emis certificat de conformitate pentru cumpărare (nu se vând persoanelor fizice fără autorizație). Păstrați soluțiile în flacoane închise etanș, ferite de căldură, lumină și de mâinile copiilor.
- Manipulare atentă: Folosiţi picături mici de acid (aplicatorul sticlutei previne picurarea masivă). Nu atingeți aliajele metalice sau piesele de mobilier cu acid – imediat clătiți orice strop. Luați în considerare că acidul stă foarte puțin pe piatra de test (de aceea spălați-o imediat după test).In cazul in care varsati din gresala sticluta cu reactiv, pentru a neutraliza reactivul folositi bicarbonat de sodiu.Presarati deasupra reactivului bicarbonat de sodiu care va neutraliza aproape instant reactivul.Acesta va face o reactie efervescenta iar incetarea acestei reactii va insemna ca reactivul este neutralizat.Se poate folosi si apa, dar neutraliarea se va face prin dilutia acidului fiind destul de lenta.